Poveste trimisa de o cititoare draga. Voi reda mai jos exact cum a transmis-o.

Doresc sa incep acest articol cu mentiunea ca nu sunt doua nasteri la fel. Imi expun experienta nasterii la Sanador in speranta ca poate va ajuta o viitoare mamica cu unele nelamuriri/informatii in special in ceea ce priveste nasterea in aceste vremuri de pandemie.

Din momentul cand am aflat ca sunt insarcinata a inceput avalansa de emotii si temeri, precum si goana dupa informatii, analize, recomandari de medici ginecologi etc. Am optat pentru Dr. Rotaru Octavian in urma unei recomandari. Dupa prima vizita la ginecolog, fiind multumita de modul in care transmite informatiile, empatia si onestitatea dumnealui, am decis sa continui monitorizarea sarcinii la Dr. Rotaru. Deoarece medicul care mi-a urmarit sarcina lucreaza la un spital de stat unde, din ce am inteles, nu sunt conditii chiar minunate, am decis sa nasc in privat, chiar daca in trecut am avut experiente placute si la spitalele de stat. Fiind vorba si de viata bebelusului, nu numai a mea, m-am orientat totusi catre un spital privat. Aveam de ales intre Regina Maria si Sanador. Initial inclinam catre Regina Maria. Am fost, astfel, la Baby Boom, pentru a discuta cu ambele clinici. Doream, cum e firesc, sa stiu ce presupune contractul si pretul acestuia. Dupa o discutie de jumatate de ora cu Regina Maria la care efectiv ma rugam de reprezentant sa imi spuna pretul si raspunsurile primite erau de genul: “da, da, imediat, dar stati intai sa va zic ce beneficii aveti …”, am fost si la Sanador unde am primit tarifele pe loc si toate informatiile printate, in ideea de a le citi acasa, avand astfel timp sa asimilez informatiile si sa iau o decizie corecta. De asemenea, reprezentantul de la Regina Maria mi-a cerut sa iau o decizie pe loc, in conditiile in care abia se anuntase inchiderea prematura a targului din cauza pandemiei Covid ce urma sa ia amploare si in Romania, pe cand la Sanador mi-au lasat timp de gandire cateva zile. Din nou, mentionez ca aceasta a fost experienta mea. Am cunostinte care au decis sa mearga la Regina Maria, fiind foarte multumite de interactiunile cu reprezentatii.

Long story short, am semnat contract cu Sanador pentru nastere cezariana (din motive pe care nu le voi detalia). In saptamanile premergatoare nasterii am facut analizele cu care trebuia sa ma prezint la internare si am fost sunata de reprezentatul de vanzari, precum si de Call-Center Sanador pentru a ma programa pentru testul Covid cu o zi inainte de internare. Testarea s-a facut in cortul instalat in curtea Spitalului, la ora programata. Dupa amiaza am primit si rezultatul negativ.

A doua zi m-am prezentat pentru internare la circa 5:30 dimineata, condusa de sot pana la intrare in Spital. Nu este permis accesul vizitatorilor in Spital pe perioada internarii. M-am inregistrat la parter la biroul de internari si am asteptat sa vina o infirmiera sa ma duca pe etaj. La salon m-am schimbat si am semnat mai multe formulare si consimtaminte. In jurul orei 7:30 am fost luate eu si colega de salon catre blocul operator. Am uitat sa mentionez; am optat pentru camera dubla, nu single, mai ales din cauza imposibilitatii vizitelor externe si a fost o decizie foarte inspirata. Macar am avut cu cine sa mai schimb o vorba 4 zile cat am stat internata. In preoperator mi s-a montat branula si am fost vizitata de medicul anestezist care mi-a cerut istoricul medical si mi-a explicat ce urmeaza sa se intample.

In sala de operatie mi-a fost efectuata anestezia, mi-a fost montata sonda urinara si a inceput interventia chirurgicala, care a durat aproximativ o ora. Singurul disconfort a fost la circa 10 minute de la administrarea anesteziei cand am avut un episod de dispnee (senzatia ca nu pot respira). Saturatia oxigenului era buna, deci probabil a fost un atac de panica. Oricum, am fost foarte norocoasa pentru ca am avut un medic anestezist de exceptie, Dr. Scarlat Costin, care pe langa monitorizarea si procedura medicala, a avut grija si de sanatatea mea mentala. A fost un ajutor psihic imens faptul ca am stat de vorba cu dumnealui si ca m-a linistit cand era cazul. O sa imi amintesc mereu cu drag de experienta asta datorita dumnealui.

Postoperator, la decizia medicului anestezist, am stat 2-3 ore in departamentul ATI pana a trecut efectul anesteziei; apoi am fost transferata inapoi la salon.

De departe cea mai grava greseala a celor de la Sanador a fost faptul ca nu au luat contact cu sotul, care era persoana de contact pe intreg teancul de foi semnate. Eu evident ca nu am avut telefon mobil cu mine, asa incat apropiatii mei nu au stiut nimic de mine in intervalul 7:30 (cand am plecat spre blocul operator) si 13:00 (cand am ajuns inapoi la salon). Este inutil sa mentionez ce panica s-a instalat in randul celor apropiati. Sotul a sunat chiar la Sanador in intervalul mentionat dar nu i-a fost furnizata nicio informatie. I s-a transmis ca va fi anuntat el de cei de la blocul operator. Daca am astepta dupa ei, nici astazi, la peste 4 luni de la fericitul eveniment, sotul meu nu ar sti ca este tata. 🙂

Trecand peste acest derapaj grav din partea lor, sa mentionam si partile bune. Mi-a fost pus la dispozitie un telefon mobil cu doua numere de telefon salvate: unul pentru asistent de ginecologie, unul pentru neonatologie. Pe partea materna, absolut nimic de reprosat. Perfuziile schimbate la timp, dezinfectat plaga, toata conduita terapeutica corespunzatoare. La nevoie, puteam suna pentru calmante. Pe partea de neonatologie din nou foarte multe parti bune. Sunam si rugam sa imi aduca copilul, venea zilnic neonatologul de serviciu si ne tinea la curent cu statusul clinic al copiilor; toate bune pana la partea de alaptare. Aici am avut o dezamagire, si anume faptul ca nu se pune accent pe asta. Imediat cum am revenit la salon din sectia de terapie intensiva a venit o doamna asistenta de la Neonatologie si ne-a adus niste formulare pe care sa le semnam daca suntem de acord cu suplimentarea cu lapte praf. La drept vorbind, cand esti imediat postoperator, abia te poti misca, esti bulversat de avalansa de sentimente coplesitoare, ti se aduce copilul nou-nascut, cu care, daca este primul, nici nu stii cum sa procedezi, indiferent cate carti ai citit, este cam greu sa stii ce este de facut. Degeaba citesti tu ca stomacul nou-nascutului este cat o nuca si ca nu are nevoie de cantitati mari in primele zile, ca colostrul ii este suficient, daca vine asistenta si-ti spune ca lactatia se instaleaza greu post-cezariana si e riscul sa se deshidrateze copilul cam semnezi acel consimtamant. Acesta a fost al doilea dezavantaj major al nasterii la Sanador, cel putin in cazul meu. Nu am simtit ca sunt pro-alaptare. Am rugat disperata sa vina sa ma ajute o asistenta de la neonatologie, ca oricum pozitionam copilul, acesta nu se atasa corect. De asemenea, teoretic in contract era trecuta si vizita unui consultant in lactatie, care a lipsit cu desavarsire. Mai am 2 cunostinte care au nascut la Sanador si care nu au avut parte de nicio consiliere in lactatie. Stiu ca pare un lucru foarte simplu, natural; asa credeam si eu ca va fi, dar la mine a fost un chin si nu consider ca am primit ajutor suficient pe partea asta la Sanador.

Sa trecem din nou la partile bune. Despre conditiile de cazare nu am absolut nimic de reprosat. Totul curat, mancare foarte buna, diversa, corespunzatoarea regimului postoperator. Evident ca nu o vei face (cum nu am facut-o nici eu), dar poti merge relaxata cu o geanta plic sa nasti. Iti este furnizat absolut orice, de la rochite de noapte (schimbate zilnic), lenjerie intima de unica folosinta, produse de ingrijire corporala, la crema cicatrizanta pentru sani, absorbante pentru lehuzie, etc. Primesti vizite zilnice de la medicul ginecolog din tura si de la medicul neonatolog. Eu sincer am fost foarte fericita ca am primit vizite zilnice si telefoane (chiar daca m-am internat vineri si externat luni) de la medicul ginecolog care m-a operat. Mi se pare mai important si mai personal sa imi verifice evolutia medicul care m-a urmarit toata sarcina, imi stie istoricul medical si a efectuat procedura chirurgicala. Acest aspect, impreuna cu faptul ca am avut o evolutie absolut minunata (la 4 luni de la operatie, incizia abia se mai vede), precum si faptul ca am primit mereu lamuriri si informatii in timpul sarcinii si mi-a raspuns la telefon/mesaj oricand aveam vreo temere, ma face sa il recomand cu mare drag pe Dr. Rotaru, precum si sa apelez la dumnealui in viitor pentru orice va tine de sfera Obstetrica-Ginecologie.

De mentionat faptul ca postpartum ai optiunea sa faci bebelusului teste metabolice, test auditiv, precum si sa i se recolteze grup si RH si sa i se puna cercei (daca este fetita).

Externarea a avut loc in ziua a 4a. Exceptand faptul ca am asteptat o ora sa achite sotul la receptie restul de plata, deoarece era o singura casierie si unii pacienti sunt mai aiuriti, totul a decurs ok. Am fost condusa pana jos de o infirmiera care m-a ajutat cu bebelusa si cu bagajele pana la mult-asteptata reintalnire cu tatal.

In concluzie, ca avantaje as mentiona conditiile de cazare si personalul ultra-calificat. Dezavantajele putine, dar foarte importante sunt faptul ca iti este cerut absolut degeaba numar de contact de urgenta (lucru grav mai ales in contextul pandemiei cand apartinatorii nu pot astepta pe hol si intreba in stanga-dreapta) si faptul ca nu sunt pro-alaptare (din nou, aceasta este parerea mea, cazul meu).

Evolutia mea postoperatorie a fost nesperat de buna. Am citit multiple articole cu paciente care nu s-au recuperat si acuza dureri si la mai bine de 6 luni de la operatie, sau care nu s-au putut da jos din pat 2-3 saptamani. Fiecare organism reactioneaza in felul lui. Din fericire eu am stat imobilizata vineri, in ziua interventiei chirurgicale, iar sambata dimineata am inceput mobilizarea cu ajutorul asistentelor la inceput. Mi s-a spus ca este foarte importanta mobilizarea cat mai precoce pentru o evolutie buna; astfel, in cele 2 zile ramase pana la externare am facut ture pe holurile maternitatii. A spune ca nu doare este o aberatie. Este totusi o interventie chirurgicala majora. La mine cel mai dureros era rotitul de pe o parte pe alta, dar si asta a trecut. Pot spune ca m-am refacut complet in 3-4 saptamani. Din nou, fiecare corp reactioneaza in felul lui. Acorda-ti timp sa te refaci complet, ia-o treptat, asculta-ti corpul. This too shall pass!

As dori sa mai mentionez un lucru care pe mine m-a ajutat enorm; poate te va ajuta si pe tine. Cand urma sa inceapa interventia chirurgicala si imi era, evident, teama, ma gandeam la un videoclip al Kristinei Kuzmic care spune cam asa. Atunci cand te gandesti ca nu poti face fata, ca nu poti trece prin asta, gandeste-te… deja o faci!